Paştele şi ştiinţa: Ce spun dovezile istorice despre existenţa lui Iisus

Problema învierii lui Iisus Hristos îi bântuie de mult timp pe oamenii de știință, gestul fiind greu de explicat prin prisma științei contemporane. Motiv pentru care dezbateri pe această temă au existat de când e lumea, existând atât susținători ai învierii, cât și cei care contrazic cu tărie posibilitatea ei.

Pentru că se apropie sărbătorile pascale și, poate, vă bântuie și pe voi la fel de pregnant problema învierii lui Iisus Hristos, vă prezentăm câteva perspective științifice despre acest fenomen.

Ideea de la care pleacă oamenii de știință atunci când infirmă posibilitatea învierii este că odată ce o persoană moare, ea nu se mai poate întoarce la viață, iar mecanismul care stă la baza corpului uman nu poate funcționa decât pe baza acestei legi clare. Reîntoarcerea la viață după moarte este un fenomen care violează legile naturii, fiind categorisit ca miracol, iar din prisma științei, miracolele nu se pot petrece.

Aceleași idei sunt exprimate de dovezile istorice existente, care nu pot stabili cu acuratețe corectitudinea ipotezei învierii, existând doar argumente probabilistice în acest sens. Iar, după cum știm, probabilitatea nu este suficientă pentru a exprima o stare de fapt.

Leonardo DiCaprio are o iubită cu 24 de ani mai TÂNĂRĂ: „Se pare...

AMENDĂ în valoare de 1.725 lei pentru toți șoferii români care nu au...

De asemenea, de multe ori, în religie se vine cu argumentul „crede și nu cerceta”, iar această sintagmă contrazice în totalitate valorile pe care le adoptă un om de știință. Pentru că ceea ce el face de fapt este să cerceteze și să înțeleagă cauzele și efectele fenomenelor pe care le studiază.

În plus, James D.G. Dunn  susține că experiența învierii, așa cum a fost ea percepută de discipoli, era de fapt o epifanie pe care aceștia o catalogau ca stând pentru evenimente reale. O altă problemă pe care acesta o reliefează este că relatările care au în vedere acest eveniment major pentru religia creștină nu provin din surse istorice de încredere, ci poveștile care le includ pot fi încadrate mai degrabă în genul narativ.

Desigur, dezbaterea nu se încheie aici, și sunt mulți cei care critică poziția oamenilor de știință și care caută portițe pentru a le dovedi acestora că se înșală cu desăvârșire. Spre exemplu, unii ar susține că știința nu le știe pe toate încă și că există câțiva indicatori care ar putea acomoda posibilitatea învierii: teoriile despre existența multiversului ar putea explica acțiunile stranii (acestea susțin că există mai multe universuri posibile și că acestea, împreună, prezintă alternative diferite pentru ceea ce se întâmplă), care împing limitele rațiunii și ale imaginației umane, sugerând că realitatea ar putea fi mai complexă decât și-o poate imagina mintea noastră.